Poveste Trista Songtext
von Puya

O să spun acum o poveste tristă
N-o găseşti în nicio revistă, nu
Pentru că pe nimeni nu interesează cum e
Pe nimeni nu interesează adevărul
E ca fata de la pagina cinci
O vezi puţin, arunci ziarul
Nouă ne pasă, fiindcă acolo trăim
Face parte din viaţa noastră de zi cu zi
Nu sunt doar vorbe goale


Fac din noapte, zi
Din beat-uri, hârtii
Fac vise, planuri şi multe strategii
Fac tot să îmi fie mie bine
Băga-mi-aş pula, că nimeni nu trage pentru tine
I-am spus şi lui Sişu înainte să se toarne
"Nu mai e ca în ′98-'99, coane"
Nu mai da paşi în iarbă cu garda de faţă
Ai grijă, că muiștii te agaţă
Uite, acum, tu nu vezi că ne râd în faţă?
Zici că n-am făcut plata, când le-am dat clanţă
Fără speranţă
Din păcate
Străzile sunt la fel de întunecate
Calci pe seringi aruncate
Familii destrămate
Şi vezi tot mai des vise terminate
Asta-i realitatea, aha
Asta-i realitatea, frate

E-o poveste tristă
N-o găseşti în nicio revistă
N-o găseşti în ziare
La televizoare
Fiindcă adevărul doare
E-o poveste tristă
N-o găseşti în nicio revistă
N-o găseşti în ziare
La televizoare
Fiindcă adevărul doare

O greşeală, un sifon, o arestare
O lună jos, o soartă rămâne-n pronunţare
E trist
Dacă eşti recidivist
Ajungi jos, chiar dacă eşti artist
Frate-miu are patru executaţi, nicio laudă
La procesul lui era ca-ntr-o fabulă
Procurorul, un berbec, acuzarea, o zdreanţă


Avocata lui, un şarpe pe faţă
Noi le dăm la muie, chiar şi-n videoclipuri
Ei merg în continuare, şi judecă nimicuri
Am futut o avocată, bună bagaboanta
Băieţii de la Jilava ar vrea să-i facă plata
Concerte prin puşcării, deţinuţi, meşteşugari
Pula! E apă cu viermi şi criminali
La vizită cunoşti oameni normali
Nicidecum mafioţi din familii mari

E-o poveste tristă
N-o găseşti în nicio revistă
N-o găseşti în ziare
La televizoare
Fiindcă adevărul doare
E-o poveste tristă
N-o găseşti în nicio revistă
N-o găseşti în ziare
La televizoare
Fiindcă adevărul doare

E o cauză pierdută, dar nu îmi bag pula
O să vorbesc până îmi rămâne fără salivă gura
Asta cred despre justiţie
Asta nu-i o declaraţie, e-o petiţie
Ce sistem sclavagist
Chiar muist
Chiar şi dacă nu faci infracţiuni, e trist
Câştigi mii de euro, dar nu îi vezi la faţă
Băncile ţi-i plimbă prin faţă, adio viaţă
Eşti dator 20, chiar 30 de ani
Nu înţeleg de ce i-au arestat pe cămătari
Că puteau în loc de luxuri şi vile
Să îşi schimbe banca pentru investiţii utile
Cam atât mai am să spun
Cuvintele astea din inimă mi le-adun
Nu sunt vorbe goale, nu sunt doar lozinci
Nu sunt caterinci
Ca să distrez bunici

E-o poveste tristă
N-o găseşti în nicio revistă
N-o găseşti în ziare
La televizoare
Fiindcă adevărul doare
E-o poveste tristă
N-o găseşti în nicio revistă
N-o găseşti în ziare
La televizoare
Fiindcă adevărul doare

Voi, ăștia mici
Plecati în pula mea d-aici
Hai, la culcare! E ora Colgate pentru voi
Nuş′ ce dracu înţeleg ăştia de opt ani, șapte ani din versuri ca "Pune-i la pământ"
Dar ce-ar putea să-i bucure? Ce pula mea să pună la pământ?
Pe cine să pună la pământ?
Asta e... ha!