Povara Luminii Songtext
von Emeric Imre

Ducem povara luminii,
Pe gene de lut.
Lunecăm, iar, în iluzii
Care ne-au durut.
Din stâncile lumii,
O casă se naște mereu,
Când părinții veșniciei,
Cântă în sângele meu.


Când trece cuvântul,
Din glasul ce m-a crescut,
Tot ce-a fost gol pe pământ,
În veci nu s-a umplut.
În zările timpului, parcă,
Fereastra s-a spart,
Cortina de păsări mă cade,
Să zbor și să ard.

Pe pașii răniți de toți anii
Care au curs,
Trecem pe tărâmuri
Despre care nu s-a spus.
Când dorul îneacă zăgazul
Durerii din piept,
O speranță cântă
Șansa ce încă aștept.


Lumina din genele nopții
Cu șoapte a plâns,
Când murirea fura viața
Pe-o coamă de mânz.
Ducem povara luminii,
Prin timp, înapoi,
Să mai crească, iar, părinții,
Odată cu noi.