Nedestin Songtext
von Emeric Imre

S-au trecut nopțile,
S-au deschis porțile
Lumii ce-și râde de tine...
Mările zorilor, patima florilor
Sărută iubirea din mine.

Iernile nu mai cad,
Ninsorile nu desfac,
Pe suflete, nouă lumină!
Prea șterse câmpiile,
Când vin mărturiile
Și zvonuri, cu lume haină.

Ce nemurire va fi,
În ochii ce-și plâng fericirea!
Ce nemurire va fi,
Când apele, nopțile, visele, ploile
Zilele, șoaptele... ne vor iubi!


Închise sunt zările, prea dese chemările
Spre verdele viu ce-o să fie.
Se-ntorc, azi, securile,
Ascundeți pădurile,
În viețile ce vor să-nvie.

În umbrele stelelor,
Frăția zăbrelelor
Închide o ploaie banală.
Adulmecă-ți șoaptele,
Să-ți spele năpastele
Plecate sub boruri de fală.

Ce nemurire va fi,
În ochii ce-și plâng fericirea!
Ce nemurire va fi,
Când apele, nopțile, visele, ploile
Zilele, șoaptele... ne vor iubi!

Doar hoții vlăstarelor
Pun capăt hotarelor,
Onoarea din suflete piere.
Se-ascut amăgirile,
Dispar, crud, trăirile,
În vorbe mânjite cu miere.


Pe drumuri, distanțele
Alungă speranțele,
Se fură și roua tristeții.
În sunet, catușele dansează cu ușile
Ce-nchid visele tinereții.

Ce nemurire va fi,
În ochii ce-și plâng fericirea!
Ce nemurire va fi,
Când apele, nopțile, visele, ploile
Zilele, șoaptele... ne vor iubi!