Jurământ Songtext
von Emeric Imre

Pământul e sterp, podul palmei pierdut e
Mişcarea din mine se va-ndepărta
Pe-o sută de turnuri şi-o sută de plute
Cu scârbă vă jur, Dumnezeu a fost ea.

Şi nici nu mai ştiu cine e şi unde este
Şi nici nu îmi pasă ce foc va găsi
Dar iată că pleacă şi nu se întoarce
Prin geamul enorm cu zăbrelele gri

Vă jur cât mai poate jura unul care
Din naştere ştie să jure când vrea
Vă jur pe lumină şi pe clătinare
Cu scârbă vă jur, Dumnezeu a fost ea.

Nu vrei, nu mai vrei să fumăm împreună?
Să bem o cafea cu zaţ lunecos?
Perdeaua de chipul tău înca mai sună
Şi câinii rotunzi latră-n iezerul jos.


Nimic nu e în regulă, străzile-s strâmbe,
Pe cai deşălaţi, călăreţi de muştar
Vai, doamnă, pricep că mă zbat în zadar
Când creierul singur nu poate să umble.

Vă jur cât mai poate jura unul care
Din naştere ştie să jure când vrea
Vă jur pe lumină şi pe clătinare
Cu scârbă vă jur, Dumnezeu a fost ea.

Acum înţeleg, dacă nu sunt făcute
Altare la care să jur... Va nega...
Pe-o sută de turnuri şi-o sută de plute
Cu scârbă vă jur, Dumnezeu a fost ea.

Distruse sunt templele unde puteam
Să stau în genunchi şi să jur pe ursită.
Zăbrelele gri cad din trândavul geam
Ea fuge şi minte că e fericită.

Vă jur cât mai poate jura unul care
Din naştere ştie să jure când vrea
Vă jur pe lumină şi pe clătinare
Cu scârbă vă jur, Dumnezeu a fost ea.