Calea roților de foc Songtext
von Dordeduh

Neînduplecat, țintuind privirea,
Înverșunat, stăpânindu-mi firea,
Precumpănit în sine,
Înalț de sus în jos tihnirea,
Să pozvolească iznoavei
Trăinicie îndeplinire.

Îndrept spre mine,
Urgia ce năucește lumea,
Să-i reîmpletesc voirea
Să-i împlinesc menirea.

Jariște din duh nepotolit
Ce-a zvâcnit cu râvnă
Din piept smucit.
Făr′ de semeție,
Bărbăție cu îndrăzneală,
Curaj făr' de mânie.
De-i struni înflăcărarea
Și-i tihni nestăpânirea.


Revărsând nestingherit
Prin albia duhului,
Neaplecăndu-l,
Și-nalță în tron de cupă
Însuflețindu-l.

Și lasă de-afundă,
Să cuprindă Pământul
Și sufletu-n adâncul firii
De îl cufundă.

Când gândul în loc se-adună
Și glăsuirea-l călăuzește,
Taina horbei în trup se-adună
Și vrerea vie o chivernisește.

Și lasă de-afundă,
Să cuprindă Pământul
Și sufletu-n adâncul firii
De îl cufundă.

Horba dulce,
Departe-ajunge;
Și ce horba-aduce
Nimic n-ajunge.


Și horba-i plămădi în gât
Ce-n taină zace de hăt veacuri,
Omului desăvârșit în gând
Ce și-a măiestrit cu grijă harul.

Când ochiul minții în con se-adună
Și horba-n cap își ticnește graba,
Năvalnic se umflă-n nori de fire
Că-n unu-i tot ce-i plăsmuire.

Pășind alături de însuși duhul,
În ochi se țese necuprinsul,
Necuprinsul...